Tiziano Ferro - Assurdo pensare (video live și traducere)

Tiziano Ferro nu are nevoie de prea multă prezentare. Este unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți italieni, atât în Europa, cât și în America. Printre melodiile care l-au consacrat se numără: Perdono, Rosso relativo, etc.  Albumele sale au fost succese de excepție datorită faptului că au conținut piese cu adevărat superbe, poezii cântate, filosofii melodice. Chiar dacă deocamdată nu a declarat în mod explicit, Tiziano Ferro a lăsat să se înțeleagă faptul că este gay, viața sa amoroasă fiind continuu ascunsă de ochii indiscreți ai presei.  Răspunsul explicit în ceea ce privește orientarea sa sexuală îl găsim în autobiografia ce urmează să apară pe piață. Până atunci, să curgă muzica! Piesa ce am tradus-o de data aceasta se numește „assurdo pensare” și poate fi găsit pe albumul ”Alla mia eta”.

Tiziano Ferro - Assurdo pensare

(traducere text)

Ne vedem Sâmbătă

De nu vei fi ocupată

Toate nimicurile

Te fac să te simți bine

Toate lucrurile fragile

Se fac mereu iubite

Și am înțeles imediat

Auzindu-te vorbind

Va fi, știu, tot timpul greu

Viața mea și a ta, invers

Dar similară

E abusurd să gândești că lucrurile câteodată

Nu decurg bine și trebuie oricum făcute

E abusurd să gândești că ajunși la scop

Nici măcar nu-l îndeplinești și devine o amintire

E absurd să gândești, dar e legal să o faci

Și sunt mai puțin trist dacă măcar îți vorbesc

Și inventez momente, îmbrățișări și sfaturi

Îmi imaginez povești, probleme, gafe

Ce le-aș fi calculat dacă aș fi fost în stare

Că doar încercând să faci mai bine

Mă vei face fericit, dar...

În principiu totul este în regulă.

Și că, obiectiv, nu reușesc

Și că răbdarea ne amuză

Pe noi, îndrăgostiții..

Fără să recunoaștem.

E abusurd să gândești că lucrurile câteodată

Nu decurg bine și trebuie oricum făcute

E abusurd să gândești că ajunși la scop

Nici măcar nu-l îndeplinești și devine o amintire

Memoria noastră este paradis

Pentru a nu pierde-o niciodată, niciodată

Și mă gândesc la râsul din atâta bucurie

Ce nu le va atinge niciodată

Nimeni, niciodată!

E abusurd să gândești că lucrurile câteodată

Nu decurg bine și trebuie oricum făcute

E abusurd să gândești că ajunși la scop

Nici măcar nu-l îndeplinești și devine o amintire

E absurd să gândești, dar e legal să o faci

Și sunt mai puțin trist dacă măcar îți vorbesc

Și inventez momente, îmbrățișări și sfaturi

Îmi imaginez povești, probleme, gafe

Ce le-aș fi calculat dacă aș fi fost în stare

Că doar încercând să faci mai bine

Mă vei face fericit...

Mă vei face fericit, fericit, fericit

Pentru că răbdarea ne dăuneazăă

Cine se îndrăostește

Fără să vrea s-o facă...

Fără să vrea s-o facă...

E absurd să te gândești

E absurd să te gândești

E absurd să te gândești, dar e legal să o faci

E absurd să te gândești

E absurd să te gândești

Renato Zero - Nei giardini che nessuno sa (video live + traducere)

Poate unul dintre cei pe care-i apreciez cei mai mult, Renato Zero reușește de fiecare dată, prin fiecare album, fiecare melodie, cuvânt sau privire, să transmită sentimente extraordinare. Că e vorba de iubire, prietenie, probleme sociale, fie suferință, este un artist desăvârșit.

Dincolo de muzica lui extraordinară, Renato Zero are și o poveste impresionată în ceea ce privește parcursul pe care a trebuit să-l străbată pentru a ajunge aici, un artist italian foarte iubit și apreciat. Nu a fugit nici de înjurii, nici de critici, ba chiar mai mult, le-a transformat în elemente vizibile din viața sa dovedind că erau doar elemente de răutate ale oamenilor, transformând răutatea unora în cântece cu învățăminte sociale și morale.

Numele său real nu este ZERO, ci vine de la faptul că la începutul carierei sale, dat fiind faptul că făcea show-uri travestit, lumea striga „ești un zero”, doar pentru că preconcepțiile oamenilor erau puternice, poate mai pronunțate decât sunt azi în România, însă muzica sa era valoroasă.  Renato nu s-a oprit, ci a demonstrat tuturor că este o valoare, însă păstrându-și elementul ce i-a marcat viața „ZERO”.

Sunt multe de scris despre această comoară artistică a Italiei, atât ca biografie, cât și din punct de vedere psihologic și social în ceea ce-i privește pe oameni.

A fost și unul dintre cei mai buni prieteni de-ai lui Lucian Pavarotti, cântând alături de acesta de multe ori la concertele de caritate.

Renato Zero - Nei giardini che nessuno sa (live Roma)

și altă versiune: Laura Pausini - Nei giardini che nessuno sa

Renato Zero - Nei giardini che nessuno sa

(traducere)

Simte acea piele dură 

Frigul enorm din suflet 

Chiar și o lacrima obosește să curgă 

Prea multe așteptări acunse într-un colț 

Bucurii ce nu-ți aparțin 

Timpul acesta de neoprit joacă împotriva ta 

Uite cum se termină mai apoi 

Noi, încuiați dincolo de o fereastră 

Spectatori melancolici, nefericiți 

Atâtea călătorii amânate și deja... 

Valize goale de o eternitate 

Acea durere ce nu știi ce este 

Doar ea nu te va abandona... niciodată 

Oh, niciodată! 

E un refugiu acel mod răutăcios de a fi 

Prea multă grabă ca tu să crești 

Nu se mai fac miracole 

De data aceasta nu vor mai fi 

Nu da dreptate acelor păpuși 

Nu te atinge de acele pastile 

Călugărița aceea are caracter frumos 

Știe să mânuiască sufletele 

Eu ți-aș da ochii mei 

Ca să vezi ceea ce nu vezi 

Energia, bucuria... 

Pentru a te face să răzi 

Să zici da, tot timpul da 

Și să reușești să zbori 

Unde vrei, unde știi 

Fără acea greutate la inimă 

Să-ți ascund norii... 

Acea iarnă ce îți face rău 

Să-ți vindec rănile și apoi 

Cânte un dinte în plus pentru a mânca 

Și apoi să te văd râzând 

Și apoi să te văd iarăși alergând

Uită, sunt care uită 

Distrați, o floare, o duminică 

Și apoi... liniște. Și apoi... liniște. 

Liniște! 

În grădinile ce nu le știe nimeni 

Se respiră inutilitatea 

E respect și multă curețenie 

E aproape nebunie! 

Nu știi cât de frumos e să te îmbrățișez 

Să fii aici să te apăr 

Să te îmbrac și să te piaptăn, da! 

Și să-ți șoptesc: nu te lăsa bătut! 

În grădinile ce nu le știe nimeni 

Câtă viață se scurge aici. 

Doar maladii, mici anemii 

Suntem nimic fără fantezie 

Susține-i, ajută-i! 

Te rog să nu-i lași să cadă! 

Subțiri, fragili.. 

Nu-i vitregi de puțină iubire. 

Stele ce acum tac, 

Dar vor da un sens cerului

Oamenii nu strălucesc

Dacă nu sunt și ei stele 

Mâini ce acum tremură 

Doar pentru că vântul bate mai tare... 

Nu-i lăsa, nu acum! 

Să-i surprindă moartea! 

Noi suntem incapabilii 

Pentru că având, nu oferim 

Uită, sunt care uită 

Distrați, o floare, o duminică 

Și apoi... liniște. Și apoi... liniște. 

Liniște!